LUNA este cel mai apropiat corp cosmic cercetat de catre pamanteni, iar in urma primelor misiuni fara echipaj uman, au fost adunate foarte multe informatii cu privire la ceea ce se intampla pe satelitul natural al planetei noastre. Ei bine, acum vin noi detalii in legatura cu LUNA, unele care ne arata ca inca mai avem destule de descoperit in legatura cu ea, dar de aceasta data cercetatorii au reusit sa explice o asimetrie neobisnuita in legatura cu ea.
LUNA are doua zone, una “intunecata”, si una care este vizibila permanent, insa intre ele exista o asimetrie care pana in momentul de fata n-a prea putut fi explicata corect de catre cercetatorii care studiaza satelitul natural. Pe partea intunecata pe care o are luna exista basaltice care acopera doar 1% din acea suprafata, ele fiind numite maria, cuvantul latin pentru mari”, insa pe partea vizibila mereu acestea acopera nu mai putin de 31% din suprafata.
LUNA: Anuntul UIMITOR, ce NU s-a Stiut despre Formarea sa
LUNA are aceasta asimetrie legata de procesul sau de formare, adica atunci cand, se presupune, ca o planeta de dimensiunea Marte s-a lovit de Pamant, iar rezultatul este actualul satelit narutal al planetei noastre. In momentul ciocnirii au fost degajate cantitati mari de energie, gaze, caldura, dar si diverse elemente grele, inclusiv izotopi, iar acestia din urma au influentat intr-o foarte mare masura modul de fornare al lunii, dar si unele reactii geologice.
“Aceasta înseamnă că acestea apar într-o varietate de configurații atomice care au un număr variabil de neutroni. Acești atomi de compoziție variabilă sunt cunoscuți sub denumirea de izotopi, unii dintre ei fiind instabili și se destramă pentru a produce alte elemente, producând căldură. Căldura produsă de degradarea radioactivă a acestor elemente poate topi rocile în care sunt conținute, ceea ce poate explica parțial co-localizarea acestora. … în afară de încălzirea sporită, includerea unei componente KREEP în roci scade, de asemenea, temperatura de topire a acestora, compunând activitatea vulcanică scontată din modele de descompunere simplă radiogenică.”
LUNA are discrepanta foarte mare dintre cele doua zone ale sale din cauza caldurii imense generate in timpul ciocnirii, dar si a faptului ca elementele “grele” au redus temperatura de topire a pietrelor, iar asa activitatea vulcanica ce a generat acele “mari” a avut loc cu precadere intr-o anumita zona. Practic, zona de pe luna care a fost in exteriorul coliziunii n-a trecut prin acelasi proces de activitatea vulcanica in baza carora s-au format acele “mari”, si de aceea are mult mai putine.
LUNA va avea in continuare dezvaluite si alte secrete, insa aceasta explicatie a cercetatorilor vine ca un raspuns la foarte multe intrebari din trecut cu privire la modul in care s-a format satelitul natural al Pamantului.
