Coronavirus: Imunitatea Naturala vs Imunitatea Generata de Vaccinare

Imunitatea naturala impotriva Coronavirus, cea generata dupa imbolnavire, si cea generata de vaccinare sunt explicate mai jos de catre un doctor roman stabilit in SUA astfel incat romanii sa inteleaga care sunt diferentele intre aceste doua tipuri de imunitate pe care o pot dobandi.

“Explicație: prin imunizarea naturală ar fi murit mai mult de 50 de milioane de oameni!
<IMUNOLOGIA SALVEAZĂ ROMÂNIA (de citit)
Bun. Am ajuns și în punctul în care trebuie să scriu despre imunologie. Umorală, mai precis.
Nu sunt imunolog. Decât tangențial și datorită afilierii la Asociația Imunologilor Americani. Dar în dimineața asta m-a scos din sărite un obersturmfuhrer informat, care a postat un articol foarte științific din care n-a ințeles nimic, iar atunci când i-am dat argumentul suprem că dacă se urma calea propusă de el, a imunizării naturale, ar fi murit mai mult de 50 de milioane de oameni, mi-a răspuns că aceia ar fi fost oamenii cu comorbidități. Bietul obersturmfuhrer! Atât îl duce mintea.
Așadar, sistemul imun are rolul de a identifica, elimina și memoriza elemente străine de organism care au pătruns în mediul intern sau pe mucoase.
Exemplele de elemente străine de organism sunt mai numeroase decât antivaxerii, dar în cazul nostru, un astfel de element este un virus de 30 de kilobase, numit sarbecovirus (SARS-CoV-2). Acesta conține numeroase structuri glicoproteice sau proteice care pot fi recunoscute de către efectorii imuni ai organismului, între care, o glicoproteină cu o formă ciudată, care apare în microscopie electronică sub forma unei coroane în vârful unui băț, numită glicoproteina spike. Aceasta este codificată de o genă care conține aproximativ 1.4 kilobaze (adică reprezintă mai puțin de 5% din genomul viral).
E important? Da, deoarece, ținând seama că natura, chiar dacă are redundante pentru funcțiile importante, nu face risipă. Asta înseamnă că proteina spike reprezintă doar o relativ mică parte din structura virusului.
Și atunci de ce e atât de importantă încât numai copiii de ţâţă n-au auzit de ea? Pentru că anticorpii neutralizanți față de virus (adică aceia care recunosc, blochează infecția și o țin sub control) sunt specific dirijați împotriva proteinei spike.
Dacă ne infectăm natural producem și alți anticorpi?
Evident. Numeroși alți anticorpi, de multiple categorii, cu multiple funcții și față de numeroase elemente virale (restul proteinelor codificate de ARN-ul viral).
E bine să-i dezvoltam? Sigur că da.
Cum am putea să-i producem? Simplu: după cum am început discuția, prin infecție naturală cu virusul sălbatic. Și atunci de ce nu lăsăm boala să evolueze liber, așa cum sugera obersturmfuhrerul de azi dimineață? Păi, deoarece până în această seară avem 4,741,602 motive (plus sechelarii), iar până când ne imunizăm cu toții ca să putem opri/limita circulația virusului pandemic, am putea avea vreo 50,000,000 (evident, toți cu comorbidități).
Și atunci, preferăm soluția de compromis: o infecție artificială cu virusuri vii atenuate, inactivate (care conțin adjuvanții de care se plang toți antivaxxerii), sau, mai nou, cu subunități virale, cum ar fi mARN sau vectori virali care transportă în celulă subunitățile virale (cum e adenovirusul). Aceștia declanșează o producție masivă de anticorpi neutralizanți care limitează consecințele infecției naturale. În afară de anticorpii specifici (anticorpii induși prin vaccin recunosc specific proteina spike a tulpinii după care au fost proiectați), răspunsurile la vaccin sunt și ele multiple: imunitate celulară, reprezentată de celule killer care recunosc și omoară celula infectată cu virus; memoria imună, reprezentată de celule cu memorie care sunt instruite, expansionate și rămân de veghe astfel încât la următorul contact cu virusul să declanșeze instantaneu imunitatea anamnestică sau imunitatea nespecifică și să răspundă la virus cu anticorpi neutralizanți și celule Killer.
În fine, o caracteristică a răspunsului imun umoral este maturarea antigenică. Acest fenomen implică o diversificare și consolidare în timp a răspunsului în anticorpi, anticorpi care astfel, în timp, dobândesc noi funcții. Maturarea este mai importantă în cazul virusurilor persistente (care persistă fie prelungit, fie de-a pururi în organism) decât în cazul virusurilor acute, care, de fapt sunt prezente pentru numai câteva zile. Și mai ales, maturarea este mai eficientă în cazul infecțiilor naturale, decât în cazul imunizării prin vaccin. Motivul este evident: atunci când sistemul imun este stimulat continuu de către antigen (virus), sau mai robust cu un ansamblu divers de antigene virale, răspunsul imun este continuu. Și mai divers.
Ultimul an și jumătate ne-a învățat mai multe lucruri despre coronavirus. Cel mai important este că e un imunogen slab. Spre deosebire de, să spunem, hemaglutinina virusului gripal, care induce titruri imense de anticorpi neutralizanți, proteina spike induce titruri rezonabile, dar modeste.
De la Heraclit, noi am învățat că toate curg și implicit “curg” și anticorpii care, vrem, nu vrem, se metabolizează și se elimină în timp. Titruri minore persistă pentru mult timp. Ratele de pierdere sunt dependente de procesele metabolice ale fiecarei gazde. Dar din nou, între celulele B (cele care se diferențiază ca să producă anticorpii), unele au memorie și sunt capabile să producă anticorpi imediat.
Evident, dacă titrurile au scăzut sub pragul de protecție, la noul contact cu virus, acesta va reuși să pătrundă în organism, măcar și la nivelul mucoaselor. Și atunci se întamplă aproape concomitent mai multe lucruri:
– Este prelevat pe tampoane și diagnosticat de încep să strige din rărunchi antivaxerii și Profesorul Astărăstoae care nu e antivaxxer, dar vrea vaccinuri bune, că vaccinul nu protejează. Huo! Terapie genică! Microcipuri! Toți murim! (adică numai vaccinații, ca dacii liberi sunt, după cum se știe, nemuritori).
– Este recunoscut de către celulele T care activează celulele B memorie (celulele B se pot activa și la contactul direct cu antigenul) care intră în vrie, se expansionează, maturează și produc anticorpi în titruri mari.
– Este recunoscut tot de către celulele T care declanșează răspunsul anamnestic celular care killerește tot ce prinde.
Sunt toate aceste lucruri importante? Da. Abstracte? Poate, dar în zilele noastre se pare că trebuie să explicăm la tot poporul. De ce? Pentru că sunt critice. Ne explică de ce vedem virus la vaccinați, dar cu toate astea, vedem puțini vaccinați în spitale și vedem și mai puțin vaccinați la cimitir.
Facem o pauză și tragem linia. Ce am învățat până aici?
Că imunitatea indusă prin virusul sălbatic este mai diversă și mai potentă globalmente decât cea indusă prin vaccin.
Că infecția naturală este totuși destul de riscantă pentru că ne poate ucide sau lăsa cu sechele (bine, asta știm deja de la începutul pandemiei).
Că vaccinul deschide o fereastră în imunitate, prin care vedem doar o parte din total, dar în condiții de siguranță mult mai mare pentru indivizi. Nu vă luați după colportorii de minciuni nerușinate: vaccinurile sunt sigure și dau foarte puține efecte secundare majore. Nu au ajuns toți specialiștii de pe planetă complet demenți ca să spună toți o minciună sfruntată.
După 20 de luni, dacă vă întoarceți și citiți, o să vedeți că eu am avut dreptate în mult mai multe puncte decât Profesorul Astărăstoae sau Năzdrăvănel. Iar ei s-au făcut de râs atât de tare și de atât de multe ori că numai dacă se duceau în Piața Unirii fără curea și le cădeau pantalonii se puteau face de râs mai tare.
Daca doriți să citiți mai mult și mai elevat și detaliat, luați de aici:
OK, acum a venit momentul quizz-ului, unde testăm cunoștințele dobândite până aici:
De aproape o lună este postat un studiu care a perplexat pe multă lume.
Acest studiu raportează că persoanele vaccinate (cu Pfizer) au un risc de reinfecție cu varianta Delta de 13.06 ori mai mare decât cele care s-au imunizat trecând prin boală, dacă primul eveniment (infecție sau vaccinare) s-a produs în Ianuarie-Februarie. Dacă infecția s-a produs la orice moment inainte de ianuarie 2021 (i.e., Martie-2020-Ianuarie 2021) această diferență a scăzut la 5.96 ori. Nu numai că riscul pentru reinfecție este mai mare, dar și riscul că aceasta să fie simptomatică este mai mare (7.13 ori). Și, deși diferențele sunt mult atenuate, chiar și riscul de spitalizare din cauza reinfecției este mai mare la vaccinați decât la cei care au trecut prin boală.
Trebuie să recunosc, și eu am fost puțin surprins, pentru că toate studiile raportau că titrurile de anticorpi neutralizanți induse prin vaccin sunt mai robuste decât cele induse prin boală.
Dar, dacă lăsăm primul val de surpriză să treacă, trebuie să ne uităm puțin la curbele deceselor în Israel înainte de introducerea vaccinării: IMUNITATEA PRIN BOALĂ A VENIT CU UN PREȚ MARE!
Încerc de câteva zile să găsesc un articol pe care l-am văzut în urmă cu ceva timp, care raportează că numărul de decese la vaccinați este minor, comparativ cu ce se vedea înainte, și cu ce continuă să se vadă la nevaccinați.
Deci, ca să recapitulăm: studiul ne arată (1) că imunitatea indusă prin boală este mai robustă decât cea indusă de vaccin; (2) imunitatea indusă prin boală se pierde în timp; (3) și la unii și la alții dintre pacienți, formele severe și mortalitatea sunt mult mai mici decât la naivi (adică cei care n-au trecut prin boală sau vaccinare). Adică, dacă o să vă uitați, studiul ne confirmă în lumea reală ce ne-a învățat teoria cu câteva paragrafe mai sus.
Considerând toți acești factori, toate revistele în care studiul a fost discutat au ajuns la aceeași concluzie: vaccinarea rămâne vitală. Beneficiile vaccinării se văd în acest moment în valul 4.
Din fericire pentru ele, în valul 4, în țările civilizate în care rata acoperirii vaccinale este mare și foarte mare, vedem o apăsare asupra sistemului relativ moderată. În acest context, o spun cu mare tristețe, România noastră (despre care nu pot să spun altceva decât că e nevaccinată) va reprezenta cel mai probabil grupul control și situația va fi scăpată de sub control în foarte scurt timp.
PS. Ieri, RO vaccinare a cerut permisiunea să posteze mesajul către o “doamnă”. Am avut din nou ocazia să mă reîntâlnesc cu antivaxerii. Vă mărturisesc cu părere de rău, după tot timpul ăsta, mă impresionează până la lacrimi acești reprezentanți de vază ai individualismului în societate. Părerea de rău este că n-am un sistem imun suficient de puternic pentru ca să nu mă mai impresioneze. Cum ar fi acela de a refuza vaccinul oferit gratuit de stat. Dar și de a cere ca același stat să suporte testarea săptămânală, doar pentru că n-au ei chef să facă un gest normal. Care au făcut mai puțină școală decât am avut noi pauze, și în general s-au școlit la NoName University, dar consideră că dacă n-am premiul Nobel sau nu sunt măcar Doctor Honoris Causa la Harvard, atunci trebuie să tac din gură când vorbesc ei. Iar dacă, în fine, le spun că fac chestia asta de treij de ani și că știu ce vorbesc iar ei nu, îmi răspund că sunt arogant. Sau, și mai mișto, dacă au o experiență de postdoci ratați în care cu chiu cu vai au publicat eventual vreun articolaș, îmi explică foarte doxat cât de superficial sunt. Am mai scris: unul din principiile mele de viață este că nu oricine te poate jigni. Așa că suntem OK. Dar am vrut să mai punctez odată că trăim în plin Eugen Ionescu, și, după cum scria Otilia deunăzi, rinocerizarea e la ordinea zilei.
Natural, Albrecht Durer-Antivaxer (1515)>
Dr. Cristian Apetrei, profesor român de boli infecțioase și microbiologie în Divizia de boli infecțioase a Departamentului de Medicină la University of Pittsburgh, SUA.”