Marturia unei romance infectate cu o forma moderata a COVID-19 ar trebui sa le arate tuturor celor care inca nu cred in boala, nu cred cat de mult afecteaza ea corpul uman, si care nu cred ca pot ajunge in spital dupa ce au fost infectati de catre el.
““Trec prin forma moderată de Covid și până ieri am fost internată în spital, m-ați văzut în statistică – eu eram unul dintre cei 2778 de pacienți raportați ca internați. Continui tratamentul, o să am o perioadă mai lungă de recuperare și am pus mai jos o listă cu ce m-a ajutat pe mine să fiu azi bine și acasă. Poate o fi de ajutor cuiva:
- Încrederea în știință: am făcut 3 doze de vaccin și test PCR când am avut primele semne de boală iar testele rapide erau negative.
- Înțelegerea că un același virus provoacă o boală care e foarte personală și că nu ai cum să estimezi cum va fi la tine: la mine nu e o “gripă”. La tine, cine știe?
- Am mers la evaluare medicală la primele simptome de agravare: nu am așteptat să merg direct în terapie intensivă. Sunt bine azi pentru că am primit tratament hardcore, la timp, sub supraveghere medicală.
- Sistemul ăsta medical, așa dărâmat cum e el, încă funcționează: am sunat medicul de familie la primirea testului pozitiv, apoi la 112 când s-a agravat. Ambulanța a venit în sub o oră, m-au repartizat la Spital Victor Babes iar acolo am primit consult, analize și recomandare de internare. Și, deși îmi era frică de ideea de spital covid, am acceptat, pentru că vezi pct 1.
- Experiența de spital (standard): singură într-o rezervă curată, cald, liniște, o echipă medicală super ok. O echipă care a tratat “covidul meu”, ținând seama de toți factorii mei de risc. Și pentru că am luat tot ce se putea lua bun din experiența asta, am facut-o ca de retreat (la cap, măcar) și am ieșit cu mintea mai limpede de acolo.
- Grija pentru ceilalți: am conștiința curată că în cele 2 zile în care eram contagioasă și nu știam, am protejat oamenii cu care m-am văzut și nu i-am îmbolnăvit.
- Toate gândurile bune, sprijinul și mesajele celor care mi-au purtat grija în perioada asta au însemnat foarte mult. ” Ruxandra Mocanu”