Un studiu realizat de Universitatea din Essex, sub supravegherea și conducerea Departamentului de Psihologie și Dr. Megan Klabunde, a descoperit o perturbare în rețelele neuronale implicate în auto-focalizare și rezolvarea problemelor.
Acest studiu arată că persoanele sub 18 ani care au experimentat abuzuri în copilărie vor întâmpina probabil dificultăți legate de emoții, empatie și înțelegerea propriului corp. De asemenea, pot apărea dificultăți în școală cauzate de memorie, și luarea deciziilor.
Pentru această cercetare Dr. Klabunde a utilizat inteligența artificială pentru a reexamina sute de scanări cerebrale și a identifica modele. Se speră că cercetarea va ajuta la perfecționarea noilor tratamente pentru copiii care au suferit maltratări.
Dr. Klabunde a declarat: “În prezent, tratamentele bazate pe știință pentru trauma din copilărie se concentrează în principal pe abordarea gândurilor înfricoșătoare și evitarea declanșatoarelor traumei. Aceasta este o parte foarte importantă a tratamentului traumei. Cu toate acestea, studiul nostru a dezvăluit că tratăm doar o parte a problemei. Chiar și atunci când un copil care a experimentat trauma nu se gândește la experiențele sale traumatice, creierul său se luptă să proceseze senzațiile din propriul corp. Acest lucru influențează modul în care cineva gândește și simte despre ‘lumea sa interioară’ și, de asemenea, influențează capacitatea de a empatiza și de a forma relații.”
Dr. Klabunde a făcut 14 studii implicând peste 580 de copii pentru cercetare, care a reexaminat scanările de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI). Această procedură evidențiază fluxul sanguin în diferite centre, arătând activitatea neurologică.
S-a descoperit o diferență semnificativă în rețelele modului implicit (DMN) și executive centrale (CEN) ale copiilor traumatizați — două sisteme cerebrale la scară largă. DMN și insula posterioară sunt implicate în modul în care oamenii își simt corpul, simțul de sine și reflecțiile interne.
Noile studii demonstrează că DMN are un rol important în majoritatea problemelor de sănătate mintală și poate fi influențat de trauma din copilărie. CEN este de asemenea mai activă decât la copiii sănătoși, ceea ce înseamnă că copiii cu istoric de traumă tind să rumineze și să retrăiască experiențe teribile când sunt declanșați.
“Constatările noastre cerebrale indică faptul că tratamentele traumei din copilărie par să lipsească o piesă importantă din puzzle. Pe lângă prevenirea evitării situațiilor înfricoșătoare și abordarea gândurilor proprii, terapiile traumei la copii ar trebui să abordeze și modul în care trauma impactează asupra corpului, simțului de sine, procesării emoționale/empatice și relațiilor. Este important să se facă acest lucru, deoarece simptomele netratate vor contribui probabil la alte probleme de sănătate și mintală pe parcursul vieții.”
Dr. Klabunde a lucrat împreună cu Dr. Anna Hughes, tot din Departamentul de Psihologie, și studenta la master Rebecca Ireton la studiu. Rezultatele sunt publicate în jurnalul Biological Psychiatry: Cognitive Neuroscience and Neuroimaging.
