Modul revoluționar de vizualizare în infraroșu a Telescopului Spațial James Webb (JWST) a oferit o perspectivă nouă asupra unei galaxii spirale mari, barate, cunoscută sub numele de NGC 1559, scoțând la iveală detalii ascunse ale structurii sale. Acest nou cadru, care depășește cu mult capacitățile predecesorului său, Telescopul Spațial Hubble, a reușit să pătrundă prin straturile de praf cosmic, dezvăluind scheletul galaxiei iluminat de strălucirea stelelor tinere.
Telescopul Hubble ne-a familiarizat anterior cu NGC 1559 printr-un vârtej strălucitor de lumină, evidențiind grupurile de stele tinere și strălucitoare diseminate de-a lungul brațelor spiralate, întunecate parțial de benzi de praf cosmic.
Totuși, cu ajutorul Camerei cu Infraroșu Apropiat (NIRCam) și a Instrumentului Mid-Infrared (MIRI), JWST a putut să observe nu doar lumina stelară filtrată prin praful care întunecă, dar și strălucirea specifică a hidrogenului ionizat din regiunile de formare a stelelor, oferind o imagine completă a structurii spiralate a lui NGC 1559.
Telescopul James Webb Surprinde Imagini in Premiera cu o Galaxie Indepartata
Această descoperire face parte din proiectul PHANGS (Physics at High Angular resolution in Nearby GalaxieS), care își propune să exploreze nașterea, viața și moartea stelelor în cadrul galaxiilor universului nostru. Prin cartografierea galaxiilor de-a lungul spectrului electromagnetic, cu ajutorul unui arsenal de observatoare puternice, inclusiv Hubble, ALMA, ACA, VLA, MeerKAT și NOEMA, PHANGS caută să înțeleagă mai bine interacțiunile dintre stele și norii de gaz și praf, precum și impactul acestora asupra structurii galactice.
NGC 1559 se distinge în rândul galaxiilor observate de PHANGS prin poziționarea sa solitară în constelația emisferei sudice Reticulum, lipsită de vecini galactici apropiați. Această galaxie a fost gazda a patru supernove în ultimii 40 de ani, descoperiri ce îi aparțin în mare parte astronomului amator australian Robert Evans, precum și proiectului CHASE din Chile.
Aceste evenimente cataclismice nu numai că au fost spectaculoase, dar au și permis o evaluare precisă a distanței galaxiei NGC 1559 față de Terra, oferind astfel indicii valoroase pentru calcularea ratei de expansiune a universului.
În special, supernova de tip II-P SN 2009ib a oferit ocazia unică de a măsura distanța până la NGC 1559, stabilind-o la 19,8 megaparsecs sau 64,57 milioane de ani lumină. Aceste descoperiri nu doar că îmbogățesc cunoștințele noastre despre structura și dinamica galactică, dar oferă și perspective noi asupra mărimii și vârstei universului nostru, subliniind importanța tehnologiei avansate în explorarea cosmică.
