Planeta Jupiter continuă să fie o sursă fascinantă de descoperiri științifice în cadrul misiunii NASA Juno, recent, oamenii de știință transformând datele din două zboruri către Io în animații spectaculoase. Acestea ilustrează două dintre cele mai impresionante caracteristici ale lunii joviane: un munte înalt și un lac de lavă neted ca sticla.
Recent, în cadrul unei conferințe de presă desfășurată la Adunarea Generală a Uniunii Geofizice Europene din Viena, au fost prezentate noi descoperiri ale sondei alimentate cu energie solară. Scott Bolton, investigatorul principal al misiunii Juno, a evidențiat inclusiv actualizările legate de ciclonii polari ai lui Jupiter și despre abundența apei pe această planetă.
Explorările efectuate de Juno în decembrie 2023 și februarie 2024, care s-au apropiat la doar 930 de mile (aproximativ 1500 de kilometri) de Io, au oferit imagini de prim-plan ale vulcanilor activi. „Am avut ocazia să vedem vulcanii în acțiune și să obținem detalii remarcabile despre un lac de lavă de 200 de kilometri numit Loki Patera”, a menționat Bolton. Suprafața lacului pare să fie la fel de netedă ca obsidianul, sugerând o compoziție unică și fascinantă.
Analizele efectuate cu ajutorul instrumentului cu radiometru cu microunde (MWR) al lui Juno au dezvăluit că Io, spre deosebire de alte luni galileene ale lui Jupiter, are o suprafață comparativ netedă și poli mai reci decât latitudinile medii. Aceste date sugerează un comportament geologic și climatic diferit față de celelalte luni ale planetei Jupiter.
Misiunea extinsă a lui Juno, care acum zboară mai aproape de polul nord al lui Jupiter, a permis MWR să îmbunătățească rezoluția și detaliile ciclonilor polari. Comparând diferite lungimi de undă, cercetătorii au descoperit că nu toți ciclonii polari pot fi observati la polul nord al lui Jupiter”, a explicat Steve Levin, cercetătorul de proiect al lui Juno la Laboratorul de propulsie cu reacție al NASA. „Este vizibil clar în imagini atât în infraroșu, cât și în lumina vizibilă, dar semnătura sa de microunde nu este la fel de puternică ca a altor furtuni apropiate. Acest lucru indică o structură internă foarte diferită”.
Aceste rezultate nu doar că ne oferă o înțelegere mai profundă a fenomenelor atmosferice pe Jupiter, dar contribuie și la discuția despre formarea sistemului nostru solar. Se crede că materialul de apă-gheață ar fi putut servi ca sursă pentru îmbogățirea elementelor grele în atmosfera lui Jupiter în timpul formării gigantului gazos. Totuși, descoperirile recente sugerează că abundența apei în miezul lui Jupiter este surprinzător de scăzută, un mister care rămâne încă nerezolvat.
Misiunea extinsă a lui Juno va continua să ofere date valoroase, permițând oamenilor de știință să compare abundența de apă din regiunile polare cu cea din zona ecuatorială a lui Jupiter și să ofere noi informații despre structura nucleului său diluat.
În cel mai recent zbor al lui Juno spre Io, pe 9 aprilie, sonda a ajuns la o distanță de aproximativ 10.250 de mile (16.500 de kilometri) față de suprafața Lunii. Următorul zbor major, cel de-al 61-lea al misiunii în jurul lui Jupiter, este programat pentru 12 mai. Aceste zboruri nu doar că extind cunoștințele noastre despre Jupiter și sateliții săi, dar și deschid noi orizonturi în explorarea spațială, promițând descoperiri ulterioare care ar putea rescrie înțelegerea noastră a cosmosului.
This post was last modified on apr. 21, 2024, 7:11 PM 19:11