LUNA: Nouă și FASCINANTĂ Descoperire a Oamenilor de Știință pentru Omenire

Luna este în centrul unei noi și fascinante descoperiri făcută de către oamenii de știință pentru omenire, anunțul important pus în atenția oamenilor acum.

LUNA FASCINANTĂ Descoperire Oamenilor Știință Omenire

Datele recente obținute din misiunea Chandrayaan-3, lansată de India, susțin ipoteza că Luna a fost odată acoperită de un ocean vast de rocă topită. Această teorie, acum confirmată de noi descoperiri publicate în prestigioasa revistă Nature, oferă o perspectivă captivantă asupra formării și evoluției satelitului natural al Pământului.

Pe 23 august 2023, misiunea Chandrayaan-3 a marcat un succes remarcabil când landerul său, denumit Vikram, a aterizat cu precizie pe suprafața lunii. La scurt timp după aterizare, un rover numit Pragyan, care fusese stocat la bordul lui Vikram, a fost desfășurat pentru a explora locul de aterizare. Acest loc se află mai la sud decât orice alt punct atins anterior de o navă de explorare lunară, oferind oamenilor de știință acces la o regiune a Lunii care nu a fost niciodată studiată până acum.

Măsurătorile efectuate de roverul Pragyan au relevat că regolitul, solul lunar din jurul locului de aterizare, este compus în mare parte din anortozit feroan, un tip de rocă albă. Descoperirea este deosebit de importantă deoarece confirmă consistența chimică a scoarței lunare, chiar și în locații geografice extrem de diverse.

Cercetătorii cred că aceste rezultate susțin ideea unui singur ocean de magmă care a acoperit întreaga suprafață a Lunii în primele etape ale formării sale. Potrivit teoriei dominante, Luna s-a format în urma unei coliziuni catastrofale între Pământ și o planetă de dimensiunea lui Marte. Această coliziune a generat o cantitate enormă de rocă topită, care s-a răcit treptat, cristalizându-se și formând rocile anortozite care compun acum crusta lunară.

LUNA: Nouă și FASCINANTĂ Descoperire a Oamenilor de Știință pentru Omenire

Conform noilor date, compoziția chimică a regolitului de la polul sudic al Lunii este intermediară între cea a probelor colectate de misiunile anterioare din regiunea ecuatorială a Lunii, cum ar fi Apollo 16 și robotul sovietic Luna-20, ambele din 1972. Această similitudine întărește ipoteza existenței unui ocean global de magmă.

Descoperirile făcute de Chandrayaan-3 sunt, de asemenea, esențiale pentru interpretarea meteoriților lunari – fragmente de rocă aruncate de pe suprafața Lunii în urma coliziunilor cu meteoriți. Aceste fragmente ajung uneori pe Pământ, oferind mostre din regiuni ale Lunii care nu au fost niciodată vizitate de misiuni umane sau robotizate.

În mod particular, măsurătorile efectuate la locul de aterizare al Chandrayaan-3 sugerează o concentrare mai mare de minerale specifice în crusta lunară decât estimările inițiale. Aceasta poate indica faptul că crusta lunii este compusă dintr-un amestec complex de anortozit feroan și alte roci bogate în magneziu provenite din straturile subiacente.

Aceste straturi diferite ar fi fost amestecate prin impacturi puternice care au excavat material de la mare adâncime. În special, se crede că locul de aterizare al Chandrayaan-3 a fost acoperit de aproximativ 1,5-2 km de rocă ejectată din bazinul de impact „South Pole-Aitken”, o depresiune vastă de 2.500 km în diametru, creată probabil de un eveniment de impact colosal la începutul istoriei Lunii.

Aceste noi descoperiri nu doar că confirmă teoriile existente despre formarea Lunii, dar oferă și noi perspective asupra geologiei sale complexe, deschizând calea pentru explorări viitoare care vor dezvălui și mai multe secrete ale acestui satelit fascinant.