Donald Trump a stabilit ca 2 aprilie 2025 se va numi „Ziua Eliberării”, un moment despre care Casa Albă avertizează că va marca o escaladare semnificativă a războiului comercial global. În culise, președintele Donald Trump îi presează pe consilierii săi de top să finalizeze o strategie tarifară mai dură, argumentând că taxele la import reprezintă o ocazie istorică de a remodela fundamental economia americană.
Donald Trump este totuți pesat la rândul său, deoarece mulți aliați de pe Wall Street și Capitol Hill solicită o abordare mai temperată, temându-se de repercusiunile economice și financiare ale unei escaladări. Cu toate acestea, Trump insistă asupra unor măsuri radicale, dispus să riște turbulențe imediate pentru un impact pe termen lung.
Oficiali din administrație discută intens despre forma finală pe care o vor lua noile tarife, estimându-se că acestea ar putea afecta fluxuri comerciale de ordinul trilioanelor de dolari. Cea mai probabilă variantă, adusă în atenția publicului în această lună de către secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, prevede impunerea de taxe vamale pentru produsele provenite din circa 15% dintre țările pe care administrația le consideră „cei mai nocivi parteneri comerciali ai SUA” – națiuni ce însumează în jur de 90% din totalul importurilor americane.
În paralel, există și opțiuni mai țintite, precum tarife pe sectoare cheie – între care industria automobilelor, farmaceutică și cea a lemnului. Trump a introdus deja, miercuri, un tarif de 25% pe toate importurile de automobile, promițând măsuri similare și pentru alte domenii strategice.
Surse din interiorul administrației susțin că președintele a readus în discuție, în ultimele zile, ideea unui tarif universal aplicabil majorității importurilor, fără a ține cont de țara de origine. Deși nu este clar dacă această propunere este cu adevărat viabilă, Trump și-a exprimat convingerea, în repetate rânduri, că o singură taxă simplificată ar putea împiedica sistemul de excepții care, în opinia sa, a subminat impactul tarifelor impuse anterior.
În explicațiile sale publice, liderul de la Casa Albă descrie tarifele ca fiind o soluție „câștigătoare pentru toate părțile”, care va readuce locurile de muncă manufacturiere în Statele Unite și va crește veniturile bugetare cu trilioane de dolari. Surse din jurul său arată că Trump regretă că, în primul mandat, a fost convins să accepte tarife mai mari și mai complexe, considerând că o abordare uniformă ar fi fost mai eficientă pentru stimularea economiei interne.
Este limpede că Donald Trump dorește să ancoreze taxele de import în moștenirea sa politică. El a lăudat în nenumărate rânduri practica tarifară a secolului al XIX-lea, pe care o consideră un moment de vârf al prosperității americane. Echipa sa a sugerat chiar că, anul viitor, ar putea propune ca data de 2 aprilie să fie declarată sărbătoare federală, în semn de celebrare a politicii tarifare.
Președintele susține că, începând cu 2 aprilie, va introduce taxe „reciproce”, concepute să se potrivească tarifelor impuse de partenerii comerciali la exporturile americane. Totuși, în mai multe situații, Donald Trump a subliniat că taxele trebuie să genereze venituri durabile la bugetul de stat, deci să rămână în vigoare pe termen lung, fără a fi anulate de potențiale înțelegeri ulterioare.
Susținătorii lui Trump sunt de părere că menținerea tarifelor pe termen nedeterminat ar determina companiile internaționale să își relocheze facilitățile și lanțurile de aprovizionare în Statele Unite, contribuind la un reviriment manufacturier. Pe de altă parte, Wall Street privește cu scepticism această abordare, temându-se de un eventual șoc bursier în cazul în care corporatiștii ar fi forțați să accepte costuri mult mai mari pentru reorganizarea completă a logisticii.
Pentru moment, administrația Trump calculează cu atenție riscurile și beneficiiile, încercând să stabilească dacă o intervenție tarifară masivă, de tip „universal”, va aduce avantaje economice semnificative sau va împinge piețele într-o zonă de turbulență. Totul depinde de modul în care Casa Albă își va calibra noile politici, în pragul „Zilei Eliberării”, când se așteaptă să fie trasat noul curs al politicii comerciale americane.
