Titan, luna misterioasa a lui Saturn, surprinde oamenii de stiinta prin absenta aproape totala a deltelor fluviale, in ciuda cursurilor impresionante de metan lichid care brazdeaza suprafata sa. Descoperirea, prezentata intr-un studiu recent condus de profesorul Sam Birch de la Universitatea Brown, ridica intrebari fundamentale despre dinamica sedimentelor si evolutia geologica a acestei lumi extraterestre.
Deltele sunt adevarate capsule ale timpului geologic, adunand sedimente de-a lungul a sute de kilometri pentru a contine marturii despre climat, tectonica placilor sau chiar posibile urme de viata trecută. De aceea, NASA a trimis roverul Perseverance pe Marte, in craterul Jezero, unde a fost identificata o delta bine conturata, vizata de cercetatori pentru potentialul sau de a depozita probe valoroase.
Titan este, dupa Pamant, singurul corp din sistemul solar care prezinta lichide curgand la suprafata, insa acestea nu sunt apa, ci metan si etan, pastrate in stare lichida de temperaturile extrem de scazute de pe aceasta luna. Specialistii au sperat ca reteaua vasta de rauri si lacuri sa fi creat sisteme deltaice asemanatoare celor terestre, oferind geologilor un teren de studiu nepretuit.
Surpriza a venit insa cand imaginile radar cu deschidere sintetica (SAR) ale sondei Cassini, care a orbitat Saturn intre 2004 si 2017, au dezvaluit numeroase canale si mari intinderi plane, dar aproape niciun semn clar de delta. „Este oarecum dezamagitor, pentru ca ne asteptam sa gasim mai multe formatiuni sedimentare spectaculoase”, a declarat Birch. „Titan ne arata ca lucrurile pot fi diferite de ceea ce am invatat pe Pamant.”
Saturn: Descoperirea MISTERIOAOSA de pe Luna Titan, care a Uluit Cercetatorii
Atmosfera groasa a lui Titan, dominata de azot si metan, genereaza un ciclu hidrologic analog cu al Terrei: nori, ploi, vanturi si cursuri de fluid, insa proprietatile metanului lichid la radar difera semnificativ fata de cele ale apei. Aceasta caracteristica a complicat interpretarea datelor SAR, punand la indoiala daca deltele sunt absente in realitate sau doar invizibile in radiatii.
Pentru a rezolva dilema, echipa lui Birch a creat un model numeric care transforma imaginile SAR ale Pamantului in aproximari ale ceea ce Cassini ar fi vazut daca pe Terra ar fi curs metan. Prin inlocuirea proprietatilor dielectric ale apei cu cele ale metanului, cercetatorii au generat imagini sintetice in care deltele terestre, inclusiv cele ale fluviului Mississippi, erau reproduse cu claritate.
Comparatia a fost revelatoare: in conditiile metanice simulate, deltele mari terestre ramaneau vizibile, ceea ce sugereaza ca, daca ar exista formatiuni de dimensiuni similare pe Titan, Cassini le-ar fi putut identifica. Totusi, analiza imaginilor reale a aratat ca mai putin de 2% dintre raurile mari de pe Titan care se varsa in mari prezinta structuri deltaice.
Rezultatul indica un comportament sedimentar cu adevarat neobisnuit. Absenta deltelor poate insemna sisteme de transport al sedimente relativ sarace, cicluri climatice care nu permit depuneri consistente sau chiar procese de eroziune si redistribuire a materialului la scara globala. O alta ipoteza ia in calcul rolul ghetii organice si posibila interactiune cu substratul solid.
Descoperirea deschide porti pentru noi investigatii. Misiunile viitoare, precum Dragonfly, programata sa exploreze Titan cu un lander si un rotorcraft, vor putea masura direct compozitia si grosimea sedimentelor de la suprafata. Intre timp, geologii planetari vor continua sa modeleze si sa analizeze seturile de date radar, pentru a deslusi misterul unei lumi care, desi asemanatoare Terrei prin prezenta fluidelor, isi pastreaza unicitatea prin fenomenele sale enigmatice.
